Mi-as dori sa ne intalnim ca doi nebuni
ce poarta, zilnic, pe cap cununi.
Care obisnuiesc sa culeaga struguri,
saruturi dulci din muguri
si sperante din fluturi.

Care isi scriu cu o penita uscata
pe o carcasa de melc albastra,
povestea care se repeta
in fiecare noapte cand crapa luna
si cad prajituri intr-una
sau fulgi de migdale, mi-e totuna.

Intr-o lume cu toreadori, mitraliere si alte capsunele
eu tot sper sa te gasesc atunci cand tu ma vei fi gasit,
sa ne recunoastem usor
de parca am fi copilarit intr-o familie cu frati si surori,
sa avem cuvintele in buzunare
si visele in doi la inaintare.