nici nu stiu de care,
trebuia sa-mi dau in cap cu ea
pentru ca tu era mai frumoasa decat un camp de flori,
mai stralucitoare decat o stea,
mai placuta decat razele soarelui dimineata pe plaja,
mai revitalizanta decat o ploaie de vara,
mai curata decat roua,
mai parfumata decat teiul,
mai gingasa decat o piersica,
mai rezistenta decat o roca,
mai plina de miere decat orice stup plapand,
mai dansabila decat orice frunza in bataia vantului,
te inspir, te expir
fara tine nu respir!
tu esti o mare de flori,
in care m-as arunca sa-mi astup cativa pori!
eterna natura ce ma inconjori si ma fascinezi,
m-as indopa cu covrigi polonezi
sa-mi iasa pe ochi si sa nu te mai vezi,
dar sunt prea induiosat si ma impresionezi
cand imi zambesti ma deshidratezi
si cand ma atingi ma depigmentezi.
sunt al nimanui cand ma indragostesc
si doar in tine ma regasesc
esti universul in care ma pierd
si rar ma dezmierd
pentru ca, in mod ironic, imi place sa ma pierd
sunt un Zeu fara ochi, fara maini, fara picioare
credibil sau nu, sunt pierdut din placere
dar cu inima cum nu are nicicare
si o dorinta de alimentare
a unei iubiri purificatoare.
eu zic sa ma saruti si sa ma tampesti de tot
si sa nu te opresti pana nu avem macar un strastranepot.
Source: Freepeople
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu